Miam-o-Fruits, France Guillain şi o altă metodă pentru o viaţă sănătoasă

În timp ce aşteptam la coadă într-o farmacie naturistă, am ascultat fără să vreau o poveste cu o dietă, "băi derivative" și niște efecte spectaculoase. Odată ajunsă acasă, am răscolit internetul. Am găsit lucruri interesante şi o reţetă de mic-dejun cum multora dintre prietenele mele o să le placă.

1,124 total views
  1. Doamna de la farmacie povestea despre France Guillain. O aventurieră, nu alta!, dar cu o diplomă în nutriţie.

    Jurnalistă cu master în filosofie, apoi studii de matematică şi fizică şi la final nutriţionist cu specializare în cosmetologie. Născută în Polinezia, a trăit 17 ani făcând turul lumii în barcă alături de copiii săi, a studiat alimentaţia şi modul de viaţă al popoarelor din zonele pe care le-a vizitat şi a tras nişte concluzii. A rezultat o metodă.

    În primul rând, France Guillain e pasionată de băile lui Kuhne. A scris două cărţi despre modul în care băile reci de şezut aduc beneficii ( pe lângă alte 15 volume despre cum să trăim sănătos) şi a susţinut mereu că mergem într-o direcţie greşită înfofolindu-ne. Susţine că temperatura corpului oamenilor din secolul XXI e mai mare cu un grad decât normalul şi că scoţienii fac bine că poartă kilt. (bine, ea nu se exprimă chiar aşa, dar cum altfel să vă povestesc lucrurile?)
  2. L'alimentation, l'argile et les bains de lumière solaire-La méthode France Guillain
  3. Apoi, lui France Guillain îi place soarele. Dacă plantele se hrănesc cu apă, soare şi ce substanţe or mai fi prin preajma rădăcinilor, cu siguranţă şi noi avem doar de câştigat de pe urma lui (dacă ştim să profităm de el când şi cât trebuie). Madame Guillain ne recomandă să lăsăm razele soarelui să ne mângâie o oră pe zi, în tot timpul anului. Nu vă gândiţi la plajă în ianuarie, pe zăpadă, dar ţineţi cont că până şi acea palidă lumină ne e folositoare. Un alt detaliu: şi ochii trebuie expuşi. Asta nu înseamnă să ne uităm în soare la ora 14 în luna iulie, ci să nu folosim mereu ochelarii ci mai degrabă o pălărie cu boruri largi. ( eu una nu cred să reuşesc să fac asta vreodată, sunt de sensibilă.)

    Metoda Guillain mai vorbeşte despre apa cu argilă băută dimineaţa pe stomacul gol şi apoi despre cataplasme cu argilă.

    Dar, ca să ajung la singurul lucru pe care l-am testat şi care mi-a intrat la inimă: o masă pe zi cu Miam-O- Fruits. În cazul meu micul-dejun, dar France Guillain spune că şi prânzul poate lua forma Miam-o-fruits iar, pentru cei care lucrează în tura de noapte, yummy yummy cu fructe- cum l-aş traduce pe fugă- e o bombă de vitamine şi energie ab-so-lut vitală.

    Reţeta poate fi descărcată mai jos (e în franceză) dar v-o scriu şi aici.

    Ingrediente:
    -o banană mică/medie
    -2 linguri de supă cu ulei de rapiţă
    -zeama de la o jumătate de lămâie
    -două linguri de supă cu amestec de seminţe de in şi susan măcinate (altfel trec prin stomac ca gâsca prin apă şi nu ne alegem cu nimic din proprietăţile lor ). 50% in, 50% susan.(eu le macin în râşniţa de cafea, îmi fac pentru o săptămână şi ţin amestecul la frigider într-un borcan de sticlă)
    -o lingură de supă cu amestec de cel puţin trei tipuri diferite de seminţe/nuci (migdale, nuci, alune de pădure, fistic, seminţe de dovleac, seminţe de floarea soarelui, caju, macadamia şamd) neprăjite, nesărate, netratate în niciun fel.
    -Trei tipuri de fructe (câte un fruct, dacă sunt mici, o jumătate daca suntmari. Să fie de sezon şi nu citrice sau pepene galben, pentru că timpul de digestie este diferit). În perioada aceasta eu folosesc mere, pere şi kiwi. Aştept să vină caisele! Încă ceva: France Guillain zice să nu folosiţi fructe uscate.
    - o linguriţă de miere sau o linguriţă de polen. (niciodată împreună)

    Banana se zdrobeşte cu furculiţa şi se lasă 10 minute să se oxideze. (Guillain oferă nişte explicaţii de ce trebuie să se oxideze banana- eu ştiam că nu e bine să o mănânci oxidată dar, cum nu mă pricep, am urmat cu sfinţenie indicaţiile. Plus că după zece minute nu devine chiar neagră ). Se adaugă apoi uleiul de rapiţă şi se omogenizează până devine ca o maioneză. Urmează apoi sucul de lămâie, seminţele, nucile, fructele. Deasupra mierea sau polenul.
    Se mestecă încet (digestia începe în gură, n-aţi uitat, nu?)

    E un mic-dejun care ţine de foame chiar şi 6 ore. (aşa spun cei care l-au încercat, aceeaşi senzaţie o am şi eu.)
    Apoi, France Guillain spune că pentru copii Miam-o-Fruits poate fi pregătit şi la blender, miamofruitshake!

    Poate ar fi bine să vă spun (deşi dacă doriţi să ştiţi totul despre metodă e mai imporantă cartea- poate s-o decide o editură să o publice în limba română) că France Guillain nu este o adeptă a veganismului şi că recomandă hrana omnivoră. Desigur, cu respectarea unor proporţii despre care s-a mai vorbit: fructe, legume, cereale integrale, fără porcării.
  4. În bol se întâlnesc o mulţime de vitamine,minerale, glucide lente şi grăsimi esenţiale, care, după cum spune France Guillain, ajută la topirea grăsimii depuse în organism.
    Despre beneficii, puteţi citi accesând link-urile de mai jos sau căutând pe Google fiecare ingredient în parte.

    Sfatul meu de om căruia îi place să testeze tot felul de regimuri de viaţă este că, dacă vreţi să încercaţi Miam-o-Fruits, să vă asiguraţi că nu aveţi probleme de sănătate pe care un astfel de mic-dejun să le agraveze. De exemplu, nu ştiu cum reacţionează vezica biliară a cuiva mai sensibil la atâta ulei, nuci şi seminţe.

Like
Share

Share

Facebook
Google+