Costumul in timpul marilor invazii.

Embed

  1.          In timp ce în Galia se instaleaza „pax romana“, nume­roase popoare barbare venite dinspre Est se pregatesc sa navaleasca în Imperiului Roman de Apus. Incepand din secolul al III-lea, vandalii, suevii, alanii, hunii, burgunzii. vizigotii, ostrogotii si francii, care erau cand aliati cu Roma cand adversari, încep sa dezintegreze Imperiul. Costumul acestor populatii germanice, spre deosebire de cel roman este ajustat si cusut si îsi aduce contributia sa la aparitia costu­mului occidental.


    Posete ocazie


              Francii patrund în Gallia în secolul al V-lea si întemeiaza dinastiile merovingiana si carolingiana. Sub dinastia merovingiana, întemeiata de Clovis, barbatii purtau o tunica scurta (gonelle) deasupra hraies-lor fluturanzi care prelungeau acele chuusses de piele prinse cu sireturi pe picioare. Femeile purtau tunici mai largi, uneori de matase, decorate cu galoane sau cu broderii. Vesmintele de deasupra combina mantalele de origine galica (curucallu), romana (hlamida, pallium) si barbara (rheno, saie). 


              Barbatii si femeile au parul lung, femeile maritate strangandu-si-l în coc. Sub carolingieni, cand o data cu Carol cel Mare, va fi reînviat pentru un timp Imperiul Roman de Apus, costumul evolueaza putin: îmbracamintea masculina se compune întotdeauna din lungii braies peste chcnisses si gonelle, iar parul este scurt, taiat dupa moda ro­mana. Femeile îsi suprapun tunicile: cea de dedesubt are ma­neci stramte si lungi, cea de deasupra, mostenitoare a acelei stolo cu maneci scurte si largi, este prinsa în talie cu un cor­don si pe umeri cu o fibula. Mantia cea mai raspandita este derivata din pali imn si poate fi petrecuta peste cap ca un val. Si barbatii si femaile poarta, în aceeasi masura, capa, o pelerina mare deschisa în fata, si casula, eventual prevazute cu glugi.


              Posete negre ale merovingienilor se compune dintr-o camasa de zale de fier sau dintr-un justaucorp de panza înta­rit cu placi de metal, suprapuse peste costumul civil, astfel încat o curea de piele cu catarama servea pentru atarnarca armelor. Soldatii carolingieni purtau între cele doua tunici o vesta de panza groasa, acoperita cu solzi de corn sau de metal, ce cobora pana la genunchi si se numea brogne. Gambele erau piutejate de jambiere de piele sau de metal, bamberges, în timp ce casca, de forma aplatizata sau co­nica surmontata de un cimier. era rezervata sefilor.


              Costumul religios nu se deosebeste în mod clar, la început, de costumul restului populatiei. Dar, începand cu secolul al Vl-lea, clerul nu mai foloseste pentru cult decat unele din­tre vesmintele civile: alba, tunica ampla cu maneci lungi, care coboara pana la picioare si este adesea decorata cu clavi si cu purpura; dalmatica, larga, mai mult sau mai putin lunga, împodobita cu callicula, clavi sau benzi verticale, care se deosebeste de alba prin manecile sale largi. Capa si casula sunt si ele integrate costumului religios în secolul al Vl-lea, capa pentru ceremoniile religioase, iar casula este rezer­vata prelatilor. Diferite accesorii, ca stola, esarfa îngusta cu franjuri la extremitati, si amict-ul, bucata de in sau de ca­nepa alba care acopera ceafa si umerii, completeaza costu­mul liturgic. Ansamblul este confectionat din diverse materiale si se folosesc culori vii.


              Pentru posete elegante din regatele gotilor, care domina un timp Aquitania si Peninsula Iberica, pentru cel al anglilor si al saxo­nilor, stabiliti pe malurile Tamisci, al burgunzilor din apro­pierea lacului Geneva si pentru cel al altor populatii germanice marturiile sunt foarte putine si ele nu par sa fi fost foarte diferite de cel al francilor.

Like
Share

Share

Facebook
Google+